Lipsa strategiei si a orientarii de tara din Romania politica a anului 2014

16 noiembrie 2014...al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Este bătălia finală dintre cei 2 candidați. Victor Ponta și Klaus Johannis se bat pentru scaunul de la Cotroceni pentru o perioadă de 5 ani. Presa, poate mai trist ca altădată, este în umbră...care umbră ? Cea a unei idei a ce s-ar putea promova de pe urma celor 2 candidați. Bineînțeles că în 2014 nu mai crede nimeni în libertatea presei și în puterea lor de a vedea lucrurile obiectiv...nu după ultimii 10 ani...nu după poate singurele alegeri de după 1990 când mulți români se găsesc în ipostaza de a nu lua o decizie în vreun fel sau altul, pentru că poate ca niciodată, nici unul din candidații aflați încă de la început în cursa electorală nu are o gândire strategică, nu urmărește vreo metodă de dezvoltare și orientare a țării, nici unul nu iese în vreun fel în evidență cu vreun plan concret...în ceața politică din România, lipsesc proiectoarele care să vadă dincolo de aparență.

Tineretul...poate acum mai mai mult ca niciodată, tinerii reușesc să conștientizeze cât de important este votul lor, cât de esențial este să ai o părere și să crezi în ceea ce îți dorești, să crezi în visele tale și să lupți pentru a schimba starea de amorțeală în care se găsește țara unde locuiești, și unde trăiesc familia și cei apropiați. Campanii civice de stimulare a mersului la vot și analize destul de pertinente sunt realizate de cei cărora chiar le pasă, de cei care reușesc aproape în fiecare zi să facă diferența, prin ambiție, devotament ți pasiune.

Social media a devenit canalul de comunicare în care tinerii își motivează mersul la vot și în care par mândri de acest lucru. Fie că o fac prin aplicații, prin poze sau evenimente, ei sunt acolo. Tot acolo sunt și părerile lor, o buna parte din ele poate prea impulsive, prea bazate pe un moment ales întâmplător și parcă așteptat de mult timp pentru a riposta la capcanele electorale antrenate de mulți ani încoace.

Aceeași realitate sumbră din ultimii 10 ani...o națiune care, cu mici excepții, în multe momente se divizează în tabere neștiind pentru ce luptă, care uită foarte repede lucrurile "glorioase" care s-au întâmplat recent (și pe actorii lor), o mulțime care reacționează de multe ori doar atunci "când dă bine la PR" și care extrage foarte bine din context bucata de puzzle fără însemnătate.

Pentru prima oară din 2009 încoace, am mers la vot cu inima îndoită, știind că pentru orice alegere făcută, nu pot vedea ceva bun ieșind din ea. Îmi iubesc țara și cred în oamenii săi, de asta consider că trebuie să încercăm în fiecare zi să fim mai buni, prin faptele noastre. Îmi doresc și îi doresc României, liderii patrioți și responsabili care să își iubească țara precum o făceau strămoșii noștri, care s-au sacrificat ca să ne fie nouă bine astăzi; poporului învrăjbit - liniște, pace și colaborare, iar celor care au încă au impresia că unele lucruri sunt prezente în politica din România...momentan nu exista stânga, nu există dreapta, nu există doctrine și nici strategii de țară...există doar promisiuni de mai bine...dar nu pentru noi...

The strangers who know each other...

It's been a while since I know you...even from the beginning, you managed to show me what a strong, independent and beautiful you are. You showed me glimpses of you and fascinated me from the first encounters. I remember quite well the time when you earned a indefinite back then, but for sure special place in my life...

I didn't know exactly at that time how can I check that all you have showed me was for real, and because I believe in you, I showed you also some important parts of me. I've trusted you enough for wanting me to hold you more close to me, and I shared with you also an important part of my work.

After a while, things got along and the initial fascination got a little bit of mistery. I can say that this drop has made everything more interesting. Misteries are fun when you manage to discover them step after step and we have done that piece by piece. The interesting part comes at the time when I consider that I know you and when I think you know me too and somehow we don't know if the brick that we build today is gonna last until tomorrow.

So tell me my dear, are we just strangers that know each other ?

Few words and many steps...

In the too few times we manage to see ourselves for several moments, we are both there, but no one is actually present. I can see you struggling to stay strong, while you can see in my eyes the deep and full of understanding look that I give you, trying to see if the young lady who inspired me to pursue my dreams while fascinating me, is still there. 

Almost everytime I find the real you in the silence of the words...and I know you know it too...

You are just too far...even though you're almost next to me and nothing has really changed...

The few really peaceful moments...

It's late in the middle of the night. Maybe one of the few moments when you can breathe and be inspirational in the same time. It's that time of the day when you are ready to relax, to draw the line and probably some conclusions. It's a little bit interesting how in the most quiet times, the really inspirational thoughts are coming alive. There is also a little bit problematic, when all the real feelings are coming also on the surface and tell us what tends to go right and what we need to think about in the near future.

And there are some milestones, which we made through the day, others that are still in progress, and others that are just arising from the inspiration of the moment. 

And yes, how we can forget about one thing ? That one person where our thoughts are flying before we go to bed ? Sometime, they are coming back and wish us a beautiful day in the morning...

Decisions and procrastinating

It's been a while since I have written here. I've missed this place. It is still, as always, a little hard until you (re)begin. Today I want to talk to you about decisions, or maybe about indecisions, about the lack of this process, about how people are changing and are performing depending on the day, and most of all, about the hope and the waiting for a decision to be made.

Luckily or not, this world does not spin around us all the time. And that's pretty much a good thing. But, there is also true that we can choose some paths and alternatives, simply by taking some decisions. In the end, it's a matter of choices, they say...and I tend to give them credit for that, because in the majority of cases, our intuition and soul tells us what to do and which road to choose even from the beginning. The part where we are not really convinced and we keep trying to search for that alternative that we believe in, it's a matter of hope, it's a matter of something we have seen in the other person and we are betting our option on this.

And there comes the moment when you have to decide again...between extending the time-limit of the hope, or coming back to what you already know by intuition...and you are making the effort again to believe in, until you know it's settled, you don't have the resources and the mood for believeing the story. The rest is history...