Social Icons

Featured Posts

miercuri, 29 aprilie 2015

Running in the other way...

A little bit too often that it should, when it comes to what feelings are worth, we tend at first to hesitate in transmitting them in their real shape to the persons we love. We let ourselves believe that those persons will be always there for us and that nothing will happen. Once, we have decided to let our fears to talk for us, it is hard not to give this example for the second or third time, and somehow, it seems that an important part for what are actually care about is going to slide to the habit of not finding out, even though they can see it in our eyes and feel in their hearts also.

So, what's the deal with this fear ? Since when we tend to compromise when it comes to what's important for us and be very straightforward with other aspects that don't present too much risk for us ? Since when, the fear of losing the good enough has beaten the potential of one of the best things that could ever be ?

When we are going to learn ? And most important, who are we lying ? Because ourselves, will never manage to do it, that's for sure... 


duminică, 8 martie 2015

The moment when it just hits you...

After the article related to the intensity, that in my opinion should surround us every moment, I was watching tonight one of my favourite shows: "Suits", the last episodes of the season. It is always revealing when a scene, a movie, a place, an activity or some people can become the triggers in taking you out of the routine thoughts and transpose you in a world where everything has a different perception, where you can look at the reality with your feet on the ground, or with your head in the clouds, but with some more objective and determined perspective. 

I found that to be very useful and it is sometimes more hard to understand and to believe when you actually know that something that happens is not what you thought or wanted, no matter if we are talking about you or other persons. 

So aren't these triggers a way of knowing us better when we seem lost ? I for sure, tend to think so...


Intense...

I have always been one of those persons who likes to live intense. Maybe it's just who I am and the fact that I like to be passioned about the things that I do and having strong and powerful connections with the persons that are close to me. 

It is an art to find the equilibrium sense. I tend to believe that between the activities I do every day, I am still keeping this balance, even if every now and then, some situations arrive when you just have to go with your intuition and heart and make it all count. 


Under our daily routine and activities, the engine that runs us to achieve our dreams, hopes and goals is determined by our passion and desire. 

The two are very strong correlated in my opinion, because when you discover your passions, you no longer have to find a motivation or a reason to do them, it's very natural and fulfilling. The desire spice up this mix with the importance of intensity, due to its amazing sense of the right and appropriate thing to do in the specific moment. 

These are the moments when you are laughing out loud, when your horizons are wide, when you manage to become aware of the fact that every day matters (and that you are not wasting a second of it because you are in the right place with the right persons), and of course that you are sharing this amazing moments with someone special who is able to see that with you and feeling it intense too.

I tend to believe that those special connections are made by seeing and feeling the passion in our eyes and soul and when the persons sense that, it becomes magic...

duminică, 16 noiembrie 2014

Lipsa strategiei si a orientarii de tara din Romania politica a anului 2014

16 noiembrie 2014...al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Este bătălia finală dintre cei 2 candidați. Victor Ponta și Klaus Johannis se bat pentru scaunul de la Cotroceni pentru o perioadă de 5 ani. Presa, poate mai trist ca altădată, este în umbră...care umbră ? Cea a unei idei a ce s-ar putea promova de pe urma celor 2 candidați. Bineînțeles că în 2014 nu mai crede nimeni în libertatea presei și în puterea lor de a vedea lucrurile obiectiv...nu după ultimii 10 ani...nu după poate singurele alegeri de după 1990 când mulți români se găsesc în ipostaza de a nu lua o decizie în vreun fel sau altul, pentru că poate ca niciodată, nici unul din candidații aflați încă de la început în cursa electorală nu are o gândire strategică, nu urmărește vreo metodă de dezvoltare și orientare a țării, nici unul nu iese în vreun fel în evidență cu vreun plan concret...în ceața politică din România, lipsesc proiectoarele care să vadă dincolo de aparență.

Tineretul...poate acum mai mai mult ca niciodată, tinerii reușesc să conștientizeze cât de important este votul lor, cât de esențial este să ai o părere și să crezi în ceea ce îți dorești, să crezi în visele tale și să lupți pentru a schimba starea de amorțeală în care se găsește țara unde locuiești, și unde trăiesc familia și cei apropiați. Campanii civice de stimulare a mersului la vot și analize destul de pertinente sunt realizate de cei cărora chiar le pasă, de cei care reușesc aproape în fiecare zi să facă diferența, prin ambiție, devotament ți pasiune.


Social media a devenit canalul de comunicare în care tinerii își motivează mersul la vot și în care par mândri de acest lucru. Fie că o fac prin aplicații, prin poze sau evenimente, ei sunt acolo. Tot acolo sunt și părerile lor, o buna parte din ele poate prea impulsive, prea bazate pe un moment ales întâmplător și parcă așteptat de mult timp pentru a riposta la capcanele electorale antrenate de mulți ani încoace.

Aceeași realitate sumbră din ultimii 10 ani...o națiune care, cu mici excepții, în multe momente se divizează în tabere neștiind pentru ce luptă, care uită foarte repede lucrurile "glorioase" care s-au întâmplat recent (și pe actorii lor), o mulțime care reacționează de multe ori doar atunci "când dă bine la PR" și care extrage foarte bine din context bucata de puzzle fără însemnătate.

Pentru prima oară din 2009 încoace, am mers la vot cu inima îndoită, știind că pentru orice alegere făcută, nu pot vedea ceva bun ieșind din ea. Îmi iubesc țara și cred în oamenii săi, de asta consider că trebuie să încercăm în fiecare zi să fim mai buni, prin faptele noastre. Îmi doresc și îi doresc României, liderii patrioți și responsabili care să își iubească țara precum o făceau strămoșii noștri, care s-au sacrificat ca să ne fie nouă bine astăzi; poporului învrăjbit - liniște, pace și colaborare, iar celor care au încă au impresia că unele lucruri sunt prezente în politica din România...momentan nu exista stânga, nu există dreapta, nu există doctrine și nici strategii de țară...există doar promisiuni de mai bine...dar nu pentru noi...

miercuri, 12 noiembrie 2014

The strangers who know each other...

It's been a while since I know you...even from the beginning, you managed to show me what a strong, independent and beautiful you are. You showed me glimpses of you and fascinated me from the first encounters. I remember quite well the time when you earned a indefinite back then, but for sure special place in my life...

I didn't know exactly at that time how can I check that all you have showed me was for real, and because I believe in you, I showed you also some important parts of me. I've trusted you enough for wanting me to hold you more close to me, and I shared with you also an important part of my work.

After a while, things got along and the initial fascination got a little bit of mistery. I can say that this drop has made everything more interesting. Misteries are fun when you manage to discover them step after step and we have done that piece by piece. The interesting part comes at the time when I consider that I know you and when I think you know me too and somehow we don't know if the brick that we build today is gonna last until tomorrow.

So tell me my dear, are we just strangers that know each other ?


joi, 6 noiembrie 2014

Few words and many steps...

In the too few times we manage to see ourselves for several moments, we are both there, but no one is actually present. I can see you struggling to stay strong, while you can see in my eyes the deep and full of understanding look that I give you, trying to see if the young lady who inspired me to pursue my dreams while fascinating me, is still there. 

Almost everytime I find the real you in the silence of the words...and I know you know it too...

You are just too far...even though you're almost next to me and nothing has really changed...